Osteoporoza este o afecţiune metabolică scheletală caracterizată prin scăderea masei osoase şi degradarea microarhitecturii ţesutului osos, crescând fragilitatea osului şi astfel susceptibilitatea la fracturi. Este o boală ”silenţioasă” şi deseori nu există simptome până la prima fractură; cele mai frecvente locuri pentru fractură sunt: coloana vertebrală, şoldul şi radiusul distal. Duritatea oaselor este determinată de compoziţia acestora (minerală şi organică) şi de activităţile celulelor sale (osteoblast, osteoclast, osteocit şi celule bordante) care alcătuiesc un echilibru în remodelarea osoasă (resorbţia şi formarea de os). O scădere a masei osoase se poate datora: eşecului de a obţine o masă osoasă de vârf adecvată (genetică), resorbţiei excesive a osului, reducerii în formarea osului în timpul procesului de remodelare. Pierderea osoasă poate începe încă de la 25 de ani, asta în cazul în care rezerva osoasă iniţială a fost prea mică. Însă, începând cu vârsta de 35 de ani, osul se deteriorează, acesta fiind un fenomen normal şi natural odată cu trecerea anilor. Osteoporoza cuprinde două forme în funcţie de factorii etiologici: - osteoporoza primară (95% din osteoporoza la femeile în postmenopauză şi 70-80% la bărbaţi); - osteoporoza secundară (5% din osteoporoza la femei, până la 20% din osteoporoza la bărbaţi)
Factorii care influențează masa osoasă maximă sunt :
Osteoporoză - Produse ce pot fi folosite ca adjuvant |