![]() Demenţa reprezintă scăderea treptată, progresivă a funcţiilor mentale cum ar fi: gândirea, judecata, comportamentul, limbajul, învăţarea şi memoria. De obicei apare după vârsta de 60 ani, dar poate apărea şi mai devreme. De regulă demența se înrăutațește cu timpul. Durata accentuării simptomelor diferă de la o persoană la alta. În anumite cazuri demenţa poate fi oprită sau chiar reversibilă, mai ales atunci când se datorează: anumitor medicamente, abuzului de alcool, substanţelor toxice, modificărilor hormonale, deficitelor de vitamine, depresiei, infecţiilor, afecţiunilor pulmonare sau cardiace, hidrocefaliei cu presiune normală sau tumorilor cerebrale. Cele mai multe tipuri de demenţă sunt însă progresive şi ireversibile. Demenţa progresivă poate fi determinată de boli degenerative şi de afecţiuni vasculare sau infecţii (HIV sau boala Creutzfeldt-Jakob). Dupa boala Alzheimer, cea mai frecventă cauză de demență este demența multi-infarct. Aceasta afecțiune, care mai este denumită și demența vasculară, se dezvoltă în cazul unui accident vascular cerebral în care se blochează fluxul sanguin înspre anumite zone ale creierului. Pierderea funcțiilor mentale în cazul unei demențe multi-infarct nu poate fi redobândită, în schimb se poate preveni o nouă afectare în viitor, prin reducerea riscului de boli cardiovasculare. Simptomele de demență variază în funcție de cauza ei și de localizarea zonei cerebrale afectate. Pierderea memoriei este de obicei simptomul cel mai precoce si cel mai usor de remarcat.
Demența - Produse ce pot fi folosite ca adjuvant |






